Biblioteca

Citeşte des şi fără saţiu din cărţile învăţătorilor despre Pronia lui Dumnezeu, pentru că acestea povăţuiesc mintea spre a vedea rânduiala zidirilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa lucrărilor Lui, şi o împuternicesc prin ele, şi o gătesc a dobândi înţelegeri luminate din subţirătatea lor şi a o face să călătorească cu curăţie către înţelegerea zidirilor lui Dumnezeu.

Fie-ţi citirea ta întru linişte dinspre toate şi toţi, şi fă-te slobod de grija cea multă a trupului şi de tulburarea lucrurilor, ca gustare preadulce să guşti în sufletul tău prin dulceaţa înţelegerilor, şi să le simtă pe ele sufletul tău, şi să se veselească din petrecerea cu ele.

Să nu fie la tine cuvintele cele iscusite precum cuvintele celor ce plăsmuiesc sau care vând cuvintele dumnezeieşti, ca să nu rămâi întru întuneric până la sfârşitul vieţii tale şi să te lipseşte de dobânda lor.

Îndeletniceşte întru citirea Scripturilor care arată calea subţirătăţii vedeniilor, chiar dacă la început nu vei simţi dulceaţă - pentru că mintea ta nu s-a curăţit încă şi nu s-a depărtat de materie.

Iar când te vei scula la rugăciune şi la canonul tău, în locul cugetării la cele lumeşti, care ai văzut şi ai auzit, te vei afla întru cugetarea Scripturilor care ai citit, şi prin aceasta uiţi de grija celor dintâi, şi aşa începe mintea a se curăţi, şi aceasta este cea scrisă: că sufletul se ajută de citire atunci când stă la rugăciune, şi iarăşi din rugăciune se luminează la citire; iar citirea, precum s-a zis, în locul tulburării celei din afară, dobândeşte materie chipului rugăciunii.

Până când nu va primi omul pe Mângâietorul, are trebuinţă de Dumnezeieştile Scripturi, ca pomenirea celor bune să se întipărească în inima lui, iar din neîncetata citire să se înnoiască într-însul mişcarea spre bine, şi să-şi păzească sufletul lui de subţirimea căilor păcatului - pentru că el încă n-a câştigat puterea Duhului, cea care înlătură uitarea din minte, căci uitarea şterge din minte pomenirile cele de suflet folositoare, uitare ce o face pe dânsa să se risipească şi să se rătăcească.

Căci atunci când puterea Duhului se sălăşluieşte în puterea sufletului, lucrătoare prin minte, atunci în locul Legii Scripturilor se înrădăcinează în inimă poruncile Duhului (care acum se învaţă pe ascuns din Duhul) şi nu mai are trebuinţă de ajutorul materiei celei simţite; pentru că atâta vreme cât mintea se învaţă de la cele supuse simţurilor, învăţăturii îi urmează amăgirea şi uitarea; iar când are învăţătura Duhului, atunci pomenirea se păzeşte neprimejduită. Datori sântem ca pe cele ce le citim să le şi facem, că nu în cuvânt este mântuirea, ci în lucru; pentru aceasta, cunoaşterea goală nefolositoare este. Şi se cade ca cel duhovnicesc să nu rămână în slovă, ci a se nevoi să treacă şi în Duhul.

Sfântul Isaac Sirul

MAI MULTMAI PUȚIN