Prima mea carte despre credința ortodoxă

Cosmina Tămaș

Dacă ar fi să privesc mai cuprinzător în urmă, m-aș vedea nevoită să recunosc faptul că ceea ce mi-a influențat decisiv personalitatea este o sumă de întâlniri providențiale cu câțiva oameni și cu câteva cărți care mi-au lăsat urme adânci în suflet, în minte, în inimă. Printre cărțile care pot lăsa astfel de urme se află și aceasta, pe care tocmai o țineți în mâni. Ea este o împletire fericită de narațiuni biblice, de cunoștințe cu caracter catehetic, de imagini iconice, de interogații, de provocări autoreflexive sau chiar de provocări de natură practică. Dacă acum mai mulți ani, Sfântul Sofronie Saharov afirma că nu poate concepe o credință adogmatică, un creștinism nebisericesc și nici lipsit de nevoință, vedem în cartea de față că stă în picioare nu doar pentru că își trage seva din învățătura și practica ascetică a Bisericii, dar și pentru că are forța de a atrage citiorul înspre aceleași repere imuabile.

Pornind de la înțelegerea semnului Sfintei Cruci, a Sfintei Biserici și a izvoarelor învățăturii despre Dumnezeu, cartea ne invită cu generozitate într-o amplă călătorie prin întreaga istorie a mântuirii, construind ancore solide între cunoștințele biblice, liturgice, iconografice cu ajutorul unor sarcini practice, ce îl fac pe copil parte din toată această amplă aventură. Astfel, în vreme ce află lucruri îndeobște cunoscute, ori de detaliu despre diferiți protagoniști ai Vechiului și Noului Testament, cititorul este pus mereu în situația de a răspunde unor întrebări concrete care nu au doar rolul de a fixa în minte cele citite sau audiate, ci mai ales pe acela de a se privi pe sine într-o oglindă limpede, care este însăși viața Bisericii, zidită pe taina Întrupării lui Hristos.

Partea din carte care îi va atrage cel mai mult pe copii este însă cea practică. Încă de la primele capitole, copilul este invitat să își construiască propriile ,,ancore” catehetice, realizând, simultan, propria cărțulie de rugăciuni, propriul pomelnic, un calendar al sărbătorilor mari de peste an, o hartă foarte utilă pentru o mai bună reprezentare a relatărilor biblice - care, la final vor purta amprenta personală a celui care le meșterește, dar care, în același timp se lasă modelat, conform cuvântului care afirmă că ,,Ce faci te face.”

Bucuria și forța unui astfel de demers livresc temerar se întemeiază pe faptul că, însăși această călătorie catehetică poartă semnele asumării unei credințe dogmatice, care se împlinește prin participarea plenară la viața Bisericii, participare care nu poate avea loc altfel decât printr-o asceză personală reală, atât a minții, a duhului, cât și a trupului.

Acum, când asistăm aproape neputincioși la avalanșa fenomenelor care însoțesc degradarea morală a societății post-moderne, cred că ne e mai clar decât oricând faptul că rezistența la această proliferare a răului care se propagă rapid, sub mii de forme se mai poate face doar prin viețuirea în Biserică - în cea de zid, care găzduiește și hrănește comunitatea euharistică, în cea a propriei inimi, dar și în cea de acasă, acolo unde e nevoie să ducem și să punem în lucrare mesajul evanghelic, pentru a-l face vizibil și lucrător în lumea în care trăim și murim. Prin urmare, văd această carte ca o piesă de rezistență a educației religioase din familie și Biserică (prin școlile parohiale), căci ea reușeșete să pună laolaltă, într-un limbaj accesibil, elementele fundamentale ale credinței noastre, fără să lase pe dinafară ceva esențial.