Velimirovici
Cu adevărat, el este făgașul prin care Veșnicia se revarsă în sufletul meu și prin care sufletul meu se revarsă în Veșnicie. El întărește simțământul propriei mele nemuriri, până la înveșnicirea mea, și eu mă simt străin în lume, dar acasă în Veșnicie.
El cugetă întru rugăciune, filosofează întru rugăciune. Se simte că printr-însul glăsuiesc sufletele cele luminate ale marilor nevoitori ortodocși - mai cu seamă minunatul suflet al Sfântului Simeon Noul Teolog. Întru rugăciune Îl simte pe Dumnezeu și întru rugăciune simte și este în legătură cu întreaga zidire. La aceasta duce Ortodoxia, și doar Ortodoxia!
Vorbește despre Hristos pentru că trăiește întru El. Își lărgește tainica sa personalitate până la măsuri Dumnezeu-omenești: trăiește cu putere întruparea lui Dumnezeu și nașterea lui Hristos în sufletul său, asemănându-se, astfel, hristologiei celei harice și trăitoare a Sfântului Macarie cel Mare.
Prin sufletul său cel ce tânjește după Hristos, ne îndrăgostim și noi de Hristos și, în vreme ce robii timpului și ai spațiului se ucid unii pe alții pentru bogățiile cele putrezicioase ale pământului, neînfricatul nostru luptător pentru Veșnicie veghează în locul strajei celei moarte a sufletului nostru, îngenunchind, făcând metanii, plângând cu suspine și rugându-se pentru toți și pentru toate.
Sfântul Iustin Popovici
