Praxis

Curăţirea inimii este numită făptuire (praxis); luminarea minţii se cheamă contemplare firească sau doar contemplare (theoria), căci prin mintea sa luminată omul contemplă raţiunile existenţelor din fire; iar vederea dumnezeiască se cheamă teologie mistică, deoarece pe această treaptă omul este iniţiat în cunoaşterea cea negrăită şi devine cu adevărat teolog. (...)

Trebuie subliniat faptul că o teologie care nu este o consecință a curățirii de patimi, cu alte cuvinte a praxis-ului (a făptuirii), este o teologie demonică: „Cunoștința fără fapte este o teologie a demonilor". (Sfîntul Maxim Mărturisitorul)

Mitropolit Hierotheos Vlachos